M-am lamurit azi care este nivelul telefoanelor mobile si a tehnologiei in Japonia. Un telefon mobil normal de pe aici stie cam asa:
- internet browsing cu cu viteze de pana la 11Mb/s. Asta inseamna ca poti sa faci audio si tv streaming sau video calls fara prea multe probleme. Video calls sunt cam scumpe asa ca nu sunt foarte la moda.
- sa tina bani pe un RFID intern cu care poti sa intri la metrou sau sa cumperi chestii in magazin doar trecand telefonul pe langa un cititor de RFID. Da, e destul de comun pentru oameni sa faca asta, folosesti telefonul in loc de portofel.
- cititor de coduri de bare. Faci poza la un cod de bare (care apare in majoritatea reclamelor de exemplu) si te duce la o adresa web unde afli mai multe despre respectivul produs or whatever.
- GPS, maps, informatii despre trenuri si zboruri, cam orice informatii vrei atunci cand esti in miscare. Sa verifici vremea e deja trivial. ๐
- online shopping. Pentru multi aici se pare ca telefonul este principalul mod de a accesa netul asa ca atunci cand ‘cumperi online’ inseamna ca de multe ori faci asta de pe telefon decat de pe calculator.
- receptor broadcast TV. Nu prin reteaua mobila ci pur si simplu din aer, cu o mica antena, te uiti la canalele publice de tv. Imi aduce aminte de vechile TV Sport din anii ’90 de la noi… numai ca e mult mai mic. ๐
- Pentru ca telefoanele sunt atat de raspandite in Japonia, este normal sa gasesti incarcatoare mobile in magazine, cu baterii, pe care le conectezi la telefon ca sa ti-l incarci cand esti in drum.
In timp ce majoritatea sunt imaginabile, partea cu receptorul TV pe mine m-a dat pe spate si habar nu a aveam ca se poate.
Am simtit din nou pe pielea mea o diferenta de care doar auzisem si pe care puteam sa o inteleg rational, dar pe care am priceput-o cu adevarat de-abia atunci cand ma uitam ca prostul la un canal de TV, si nu pentru ca nu intelegeam ce spuneau ci pentru ca eram uimit de unde a ajuns tehnologia moderna. ๐
