Archive for May, 2007

Despre povesti

Monday, May 14th, 2007

In ultima vreme ideea de povesti apare din ce in ce mai des in jurul meu.

In marketing oamenii vor sa auda povesti si cumpara, de cele mai multe ori, povesti. Cele mai reusite fotografii sunt cele care spun povesti bune si a face fotografie inseamna a spune povesti (iar toate bazaconiile despre tehnica, obiective, aparatura, efecte sunt doar pentru a te ajuta mai bine in a scoate in evidenta povestile pe care le spui).

Turismul este o intreaga industrie construita in jurul povestilor despre trecut iar cei care au privit vreodata o statuie sau un monument mai intai fara a sti povestea din spate inteleg asta. Recent mi s-a atras atentia ca cele mai bune articole de ziar sunt cele care spun povesti bune, ca jurnalistii sunt in cautare de povesti si, atunci cand vorbesc cu cineva, daca nu li se spune o poveste buna incep sa devieze si sa o caute singuri, sa infloreasca, sa inventeze, sa devina agresivi in cautarea unei povesti.

Eu sunt din ce in ce mai inclinat sa schimb celebrul citat ‘sex sells’ in ‘stories sell’. Sa mai zica cineva ca nu traim intr-o lume ca’n povesti. ๐Ÿ™‚

Cum o fi mai bine

Thursday, May 10th, 2007

Londra e interesanta. Europeana, un pic haotica, pe alocuri mi-a adus aminte de Bucuresti cu cladiri vechi langa cladiri moderne si urate, langa cladiri imense si frumoase. Haos stradal, parcuri mari, cladiri in constructie sau renovare.

Dupa un an si jumatate de America experienta de a intra in contact cu europeni foarte opinionati in legatura cu propriile puncte de vedere despre America ma pune pe ganduri si imi incita curiozitatea de a afla de ce, de exemplu, o tipa mutata aici de cinci ani inca prefera Londra dupa trei ani in Boston.

Am cunoscut oameni care s-au refugiat aici de prin Americi pentru ca europenii au prejudecati, pentru ca oamenii sunt interesati de politica si de viata de zi cu zi, mai concentrati pe a vedea the big picture of enjoying life decat de munca multa, distractie putina, privacy si alte tampenii din astea politically correct care te fac atat de strain in bula de plastic in care, cel putin stereotipic, traiesc americanii. Lucruri care sincer rezoneaza si in mine, cu o nevoie interna imensa de a fi judecat, de a simti ca ceilalti vor sa ma schimbe sau cel putin le pasa despre cum sunt si gresesc eu.

Imi place sa cunosc astfel de oameni, ma fac din nou sa ma intreb ce vreau eu de fapt de la viata, unde ma simt mai bine si de ce, sa rasjudec a zecea mia oara oamenii, societatea, life, the universe and everything.

Dar poate si mai important, ma fac sa realizez cat de multa putere avem fiecare dintre noi asupra propriilor vieti, cum nimic nu este batut in cuie si felul in care traiesc s-a schimbat atat de mult fata de felul in care acum zece ani credeam ca o sa traiesc.

In tara in care masinile merg pe stanga

Tuesday, May 8th, 2007

Am ajuns si in Londra. Atat de aproape de atat de multi prieteni, si totusi atat de departe ca deh, astia din America dau doar trei saptamani de concediu pe an. ๐Ÿ™‚

In ordinea numerelor de pe tricou, am remarcat urmatoarele:

– e foarte bine ca suntem in UE, acum arat doar pasaportul la vama. Fara vize, fara intrebari ciudate, fara sprancene ridicate, in sfarsit nu m-am mai simtit cetatean de mana a doua.

– am prejudecati legate de America vs. Europa. M-am uitat bine la suburbia londoneza sau cel putin ce-am vazut din tren. Multe case la fel, multe case sarace langa linia de tren, nimic special. Cu toate n-am reusit sa scap de sentimentul ca are un ceva altfel, o aroma de europa, o mireasma de divers. Un sentiment de acasa pe care nici macar East Village-ul nu mi-l da, oricat de mult as iubi eu orasul in care traiesc.

– pe asfalt, la singura trecere de pietoni pe care am traversat-o intre statia de tren si servici, scrie mare si clar “look right” (vezi poza de mai sus).

– desi de obicei fac 25 de minute de acasa pana la servici, azi am facut cam 14 ore. ๐Ÿ™‚ O fi din cauza distantei. ๐Ÿ™‚

– ador aeroporturile care au tren din oras pana la botul calului. Geneva, asta din Londra, Paris, este atat de comod sa te urci in tren si sa nu te complici cu taxiuri scumpe.

Laptopul de … peste 100$

Friday, May 4th, 2007

Ieri am vazut fostul laptop de 100$, cunoscut acum ca laptopul de 175 usd ๐Ÿ™‚ Ce sa zic, simpatic, o jucarie. Surprinzator de mic, cu o tastatura cel putin dubioasa. N-am apucat sa il vad mergand ca nu era nici o priza prin preajma (halal laptop, eh? ๐Ÿ™‚ ).

Chiar si asa, foarte tare.

Laptop

Tot la capitolul ce am mai vazut eu in ultima vreme, un talk interesant la Google al lui Linus Torvalds despre git, un version control system pe care l-a scris enervat de CVS si Subversion despre care spunea ca sunt cele mai mari erori posibile. ๐Ÿ™‚ Credeti ca eu sunt arogant? Linus a inceput prezentarea prin a spune ca oricine nu e de acord cu el din sala, este urat si prost. ๐Ÿ™‚

[update] Talk-ul lui Linus Torvalds pe youtube. [/update]

Si chiar daca o spunea pe jumatate in gluma, mi-a adus aminte de Richard Stallman asa intr-un fel si a lui Biserica Emacs.

Neogen, vaci mov si early adopters

Tuesday, May 1st, 2007

Ma uitam zilele trecute la inca o prezentare a lui Seth Godin, un tip care ma inspira si ma convinge cu fiecare talk al lui pe care il vad.

El intotdeauna vorbeste despre cum e important sa fii remarcabil, despre cum produsele care se remarca sunt cele mai cool, produsele care conving un grup mic de oameni nebuni dar pasionati, atat de pasionati incat transmit mesajul mai departe si transmit si pasiunea. Ei sunt acea comunitate initiala de irationali care odata castigati va fi extrem de greu sa ii pierzi.

Mi-am adus aminte de Neogen, poate si din cauza interviului recent dat de Calin Fusu sau a comentariilor lui pe blogul lui Orlando.

Mi-am dat seama ca Neogen nu numai ca nu face ceea ce zice Seth Godin ci din contra, ei se dezvolta impotriva pasionatilor. Nu numai ca nu au un grup de early adopters, ci au un grup pasionat de early haters, format din toata comunitatea romaneasca care dezvolta internet. Neogen au ales sa se adreseze masei mari de utilizatori, cei pe care i-au castigat prin succesul Bestjobs si pe care apoi au continuat sa ii foloseasca pentru a aduce noi si noi utilizatori prin comunicari in masa cu investitii mici (newsletters si emailuri in masa).

Ignorand the early adopters, ei aleg sa faca productie de masa. Cu costuri minime, bucati de ici de colo, cu servicii care au succes in alte parti si de care probabil si utilizatorii lor au nevoie, Neogen construiesc un fel de Dacie a internetului Romanesc si, ca si Dacia, reusesc sa fie cei mai populari.

Nu pot sa nu ma intreb insa ce se va intampla atunci cand va aparea un produs mai bun. La masini e simplu, mai bun inseamna mai scump. Dar asta nu mai e adevarat pe Internet, unde aproape totul este gratis. Mai bun inseamna pur si simplu mai bun si in acelasi timp la fel de gratis. Probabil un prim exemplu este eJobs, un produs mai bun creat de pasionati care a reusit sa depaseasca bestjobs dupa ce acesta din urma era lider de mai bine de cinci ani.

Un alt lucru care ma gandesc ca este afectat este procesul de angajari Neogen. Pe o piata in care si asa este greu sa gasesti oameni destepti si pasionati care sa vor sa schimbe lumea, Neogen a reusit sa atraga dezaprobarea marii majoritati si sa isi transforme potentialii angajati intr-o majoritate de oameni care ii dezaproba fundamental.

Din cate il cunosc, Calin e foarte constient de toate astea iar in acest moment Neogen este cel mai vizitat site din Romania. Cu toate astea nu pot sa nu ma intreb cat de aproape este momentul in care Neogen va fi fortat sa se schimbe, cum si mai ales daca vor reusi sa faca asta.