M-am apucat din nou sa caut wallpapers pentru 3840 x 1200. Mandolux.com are chestii dragute uneori, dar nu toate imi plac. Acum m-am oprit la asta, dar nu stiu ce o sa fac cand o sa trebuiasca sa il schimb, majoritatea celor de pe web pe care le gasesc sunt doar pentru 2560 x 1024.
Cred ca ma apuc sa decupez de prin pozele proprii, ca nu se mai poate. ๐
In general, mi se pare important sa inteleg un fenomen la nivel profund. Mi se pare important sa il experimentez pe pielea mea, sa il simt si sa reusesc sa il inteleg cu adevarat pentru a imi da seama ce anume il face sa aiba succes.
Am descoperit recent meetup si am ramas surprins sa vad ca site-ul este folosit de oameni pe care ii cunosc pentru intalniri serioase. Mi-am dat seama inca o data cat de multe poti sa intelegi atunci cand traiesti fenomenul si nu doar citesti despre el sau cand altcineva iti spune despre el.
Alt exemplu a fost facebook. Cu totii stim si am auzit cat de popular este. Cu toate astea, pana nu m-am inscris, pana nu am inceput sa vad cum niste prieteni folosesc facebook si pentru ce anume, nu am putut sa pun degetul pe ce anume face facebook sa aiba succesul actual.
Revelatii de genul asta ma fac sa ma gandesc la toate clonele de site-uri populare de pe la noi. Oare cat de mult inteleg cei care copiaza ce anume face ca povestile respective sa aiba succes in US? O intrebare retorica la care intuitia imi spune ca raspunsul este “probabil nu foarte mult”. ๐
Andreea ma provoca acum o vreme sa scriu despre cum este sa fii asistent sau instructor. Am fost timp de patru ani instructor Cisco pe networking, apoi un an pe Java, timp de un an am fost asistent in Politehnica la cateva cursuri si pe asta se bazeaza parerea mea. ๐
Well, sunt avantaje si dezavantaje, ca in orice lucru pe lumea asta.
Conditii necesare, nu suficiente
In primul rand, n-as recomanda nimanui sa fie profesor la o materie care nu il pasioneaza. Sa iti placa ceea ce faci este foarte important in activitatea de profesorat pentru ca misiunea ta este sa transmiti entuziasm si pofta de cunoastere elevilor. Cand nu iti pasa se simte si daca tie nu iti pasa, de ce le-ar pasa studentilor?
Este important sa fi suficient de matur si sa recunosti atunci cand nu stii ceva. Am intalniti multi profesori care habar nu au sa spuna nu stiu si prefera sa bata campii aiurea. Thats not cool si din nou, se simte.
Parti bune
Poti sa faci ceea ce iti place si mai ales atunci cand ai studenti care sunt deschisi sa invete, satisfactia de a transmite si lor pasiunea ta este o satisfactie pe care nu o vei gasi in alta parte. Este satisfactia de a te juca cu studentii si de a fi creativ, de a ii cointeresa in ceea ce predai si asta nu e putin mai ales in sistemul educational trist din Romania, dominat de laboranti si instructori plictisiti care predau doar din motive stiute doar de ei.
Sa fi instructor este o responsabilitate care te ajuta sa te maturizezi. Desi pare usor, a fi in fata unui grup de studenti care au nelamuriri si intrebari, fata de care ai responsabilitatea de a fi interesant la fiecare seminar, este un challenge si este mai interesant decat pare. Well, considerand ca nu ai obrazul foarte gros, pana te obisnuiesti este un mic examen in fiecare zi. ๐
Inveti sa fii succint si clar, inveti sa explici, inveti sa faci analogii. Esti fortzat sa inveti sa comunici cu o varietate foarte mare de oameni si asta te ajuta in general in comunicarea interumana.
Daca mai esti si narcisist si respecti conditiile necesare de mai sus, vei fi apreciat si respectat si asta este un lucru pe care orice narcisist nu are cum sa il refuze sau sa nu il savureze. ๐ Partea proasta este ca daca esti un instructor prost, trebuie sa traiesti cu faptul ca exista oameni care nu te respecta si nu te plac, deci este cu dus intors. ๐
Parti nu neaparat placute
A preda cere mai multa munca decat pare. Trebuie sa iti pregatesti seminarul de fiecare data si cel putin in primul an in care faci materia, asta dureaza cel putin jumatate de zi pe seminar. Cele trei seminarii care ar trebui sa tina 6 ore se transforma in 12 ore de munca sau mai mult.
Vrei nu vrei, trebuie sa tii seminarul la aceeasi ora, in fiecare saptamana. Chiar daca nu ai chef, chiar daca te-ai certat cu prietena in ziua dinainte, chiar daca in orele alea doua chiar nu ai chef de absolut nimic, trebuie sa fii acolo si sa iti faci jobul. Ca programator poti sa iei o pauza, poti sa amani, poti sa te joci NFS Underground stiind ca vei fi productiv mai tarziu. Ca seminarist nu poti sa faci asta.
Vei avea si studenti care nu iti vor placea. Oameni cu care nu te vei intelege bine sau oameni care pur si simplu nu te inspira cu nimic, studenti mai destepti si studenti mai putin destepti. Si ei sunt studenti, ai aceeasi responsabilitate si pentru ei.
Daca ai trei grupe sau poate mai multe, trebuie sa faci acelasi lucru de trei ori si asta uneori poate deveni plictisitor.
Pe termen lung
Pe termen lung poate interveni rutina.
Dupa ce faci acelasi lucru trei ani la rand iti cam ajunge.
Ca instructor vei atinge cel mult cateva zeci de studenti pe semestru. E drept, relatia cu ei este una destul de apropiata si felul in care le influentezi vietile poate fi semnificativ. Cu unii te poti chiar imprieteni, sau cel putin iti vei face cunostinte. Cu toate astea, vor ramane cateva zeci de studenti. In IT ca software engineer, ca dezvoltator, lucrurile pe care le faci ating zeci de mii de oameni, uneori milioane. Nu esti atat de apropiat de ei dar uneori le poti schimba viata semnificativ (cand de exemplu jucandu-se pe doizece isi fac prieteni sau isi cunosc iubitele).
Ca profesor este foarte probabil ca veniturile tale si veniturile potentiale sa fie mult mai mici decat cele din industrie. Intotdeauna exista exceptii, depinde foarte mult si de cat de bun profesionist esti in industrie si pana la urma conteaza ce iti place sa faci nu cati bani castigi.
In loc de incheiere
Nu am regretat niciodata ca am fost instructor si mi-a placut foarte mult sa fac asta. Este o experienta pe care as recomanda-o oricui se simte in stare si atras macar de idee, este o experienta care te ajuta sa te cunosti mai bine, este o experienta care are satisfactile ei specifice.
Si nu in ultimul rand, ca orice lucru, merita incercat macar o data in viata. ๐
In caz ca va intrebati, in America ziua mamei este pe 13 Mai. Or fi pus-o pe 13 ca sa fie cu noroc? ๐
Florin de la HiQ a avut o initiativa care mi s-a parut interesanta si mai ales noua pe net-ul si prin blogurile romanesti. Cum as putea sa refuz un clip in care Gina Pistol spune cat de dulce sunt ca ii dau voie sa isi promoveze emisiunea de stiri pe blogul meu? ๐ Cu placere Gina, si tu esti o dulce, sa stii. Hehe. ๐
Imi place ca Florin se intereseaza si se ocupa de online, experimenteaza, incearca, iar stirile cu Gina mi se par reusite pentru o prima editie. Nu sunt perfecte si sunt multe lucruri de criticat la ele, multe de adaugit, dar au potential. Acum tot ce trebuie sa mai faca este sa le adauge un feed RSS, sa puna un fundal ceva mai animat, niste pauze intre stiri ceva mai vioaie, un fundal sonor, niste imagini asociate cu fiecare stire… si sunt convins ca are mai multa experienta decat mine in TV incat sa stie toate lucrurile astea mai bine decat mine. ๐
Anyway… umm… ce spuneam? Stati ca m-am pierdut uitandu-ma din nou la cum sunt un dulce. ๐ A, da, emisiunea o gasiti aici. Si mai multe comentarii despre asta pe blogul lui Florin, aici.
N-am mai scris de cateva zile. A trecut si Martisorul si n-am facut nimic special, asa ca sper sa fie ok un tardiv la multi ani. ๐
Halal sa le fie americanilor cu insorita lor Californie cu tot, cand am ajuns ploua si era noapte. Pai asa ne-a fost vorba? ๐ Apropo, cum se zice la zarzar in engleza? Am vazut niste corcodusi infloriti si niste magnolii si m-a frapat ca habar nu am cum sa traduc. Oare americanii au zarzari?
E interesant cum nu mi se mai pare deosebit sa vad soare si cald in mijlocul iernii. Imi aduc aminte cum acum un an ma minunam si zgaiam ochii la ce diversa e lumea asta in care traim dom’le. Cresc, ma gandesc, si pe masura ce traiesc lucruri probabil ma obisnuiesc cu ele si intra in normal.
Am fost aici pentru o saptamana in obisnuitul pelerinaj prin Mountain View. Nu-mi place suburbia, din fericire saptamana asta am fost prea ocupat ca sa am timp sa ma deranjeze prea tare. ๐ Am vorbit cu oameni, am avut intalniri, este refreshing sa treci pe aici every now and then, un fel de revenire la mother ship. ๐ Nici n-a apucat sa imi lipseasca bine New York-ul si iata-ma-s zbarrr, pe drum inapoi.