Archive for July, 2006

Despre diferentierea blogurilor

Saturday, July 29th, 2006

Personal Branding

Atunci cand sunt suficient de multe pareri diferite, unii vor fi mai aproape de adevar decat ceilalti. De unde stim cine are dreptate? Ii punem in context, stim cine sunt, ne-au castigat increderea prin ceea ce au facut sau fac, prin ceea ce ei reprezinta.

De aceea la TV intotdeauna invitatii au un tag, de aceea fiecare declaratie este precedata de o explicatie de genul “Cutare, presedintele organizatiei X, este de parere ca…“. Fie ca ii cunoastem pe cei care vorbesc fie ca ni se aduce aminte, intotdeauna ii punem in context si ii credem datorita a ceea ce ei reprezinta pentru noi.

Branding personal? Posibil. Context si diferentiere fata de toti ceilalti care au pareri? Ceva mai probabil.

Blogurile nu sunt o exceptie. Pe masura ce din ce in ce mai multi incep sa citeasca din ce in ce mai multe bloguri, diferentierea lor devine o problema. Consumam pareri, consumam ceea ce spun insa daca acestia nu reusesc sa ne ofere contextul, sa ne aduca aminte din cand in cand cine sunt ei si de ce parerea lor conteaza, vor ramane doar una din parerile celor multi.

Poate ca au dreptate sau poate ca nu. In absenta contextului au cam tot atata credibilitate cat oricare alt Joe Shmoe.

Ganditi-va bine la blogurile de business pe care le citim si cum anume ii definim pe autorii lor. Inevitabil le atasam o descriere de cateva cuvinte. Niciodata nu e vorba de un simplu blogger. Fie ca e vorba de fosti CEO, editori de reviste, oameni faimosi de marketing, cineva care si-a vandut blogul, toti cei care sunt cunoscuti au un brand. Cu totii au o descriere de cateva cuvinte care ii leaga de realitate si care le da greutate.

Daca nu postezi doar de dragul atentiei personale gandeste-te ce anume te defineste si daca transmiti asta celor care te citesc. Altfel, esti doar unul din cei multi care au opinii.

Homeless dude in Bryant Park

Friday, July 28th, 2006

Homeless Bryant

Intalniri de gradul trei

Thursday, July 27th, 2006

Cred ca in ultima vreme, de cate ori citesc despre intalniri ale bloggerilor romani trebuie sa se mentioneze de cel putin cateva ori cate idei de proiecte s-au pus la cale si cum in curand se va incepe / lansa un nou proiect mai bun, mai breaz si mai viteaz. :-) Asta da entuziasm.

Stiti ce? M-am intalnit din nou cu Dragos (care e in vacanta in NY) si uite na, n-am discutat despre nici un proiect. :-)

Cred ca le pastreaza pe toate pentru intalnirile cu bloggerii din Romania. :-)

The little things

Tuesday, July 25th, 2006

Daca n-am locui in orase diferite, as zice ca o fi ceva in aer pentru ca intr-un fel impartasesc gandurile Andreei. Am fost prea ocupat poate si n-am mai scris nici atat de des si poate nici atat de mult de la o vreme.

Am vrut sa citesc A Scanner Darkly inainte sa vad filmul si asta mi-a redeschis pofta de SF asa ca m-am reapucat de citit carti. Filmul mi-a redeschis pofta de cinema, asa ca am inceput sa ma duc, din nou, sa ma chiombesc la marele ecran cu “a medium popcorn and a medium coke, please” (that will be $8.25 sir) in brate (btw, Cars e mai bun decat ma asteptam). :-)

Prea ocupat cu planuri de vacanta care se tot schimba, cu bridge, mailuri, oameni… and yes, with the same thing I do every night: try to take over the world!

Se mai intampla, every now and then. :-)

Despre punctul de vedere al celuilalt

Friday, July 21st, 2006

Mi-ar placea sa stiu refuza politicos. Pentru a nu stiu cata oara mi s-a intamplat din nou sa vrea cineva sa intre in vorba cu mine pe messenger.

Salut, buna, salut, ti-am vazut site-ul si imi place ce ai facut, felicitari, multumesc, bine. Neavand timp dar mai ales chef de bla bla am raspuns mai in doi peri incercand sa imi dau seama daca omul ala chiar vrea ceva de la mine. Nu voia nimic, doar sa vorbim. Pot sa te adaug in lista mea de messenger? Nu, si asa am prea multi in lista. De ce iti raspund asa sec? Pentru ca n-am timp de pierdut si daca n-ai nimic de spus nu pot decat sa iti tin pumnii si sa iti urez succes.

Si-aici apare, previzibil, reactia celuilalt: esti arogant si cu aere de superioritate; uiti de unde ai plecat. Hopa. Cum adica uit de unde am plecat? Doar pentru ca am Yahoo Messenger ar trebui sa fiu amabil la dispozitia oricui vrea sa vorbim doar pentru ca vrea sa vorbim? :-) Doar pentru ca am site, blog si povestesc lucruri inseamna ca am timp de taclale? Nu sunt Maica Tereza sa fiu la dispozitia tuturor doar pentru ca ei simt ca vor sa vorbeasca cu mine.

Ca de fiecare data, m-am simtit ca si cum as fi oprit de un necunoscut pe strada doar pentru ca mi-a vazut poza undeva. Ma simt stanjenit si imi pare rau sa las omului ala o impresie proasta. Da, mi-ar placea sa stiu refuza politicos si inca nu reusesc sa fac asta. Sa zambesc, sa dau din cap ca da si sa plec mai departe. Incep sa cred ca aia cu “daca taceai filozof ramaneai” nu e o idee asa de rea. :-)

Dorin imi povestea cum, atunci cand l-a intalnit pe Duckadam intr-un context oarecare ii venea sa il bata pe umar si sa il intrebe prieteneste “ce mai faci mai Helmut?”. :-) Doar il cunoastem cu totii atat de bine, pentru noi a aparat penaltiuri in finala cupei campionilor… e practic prietenul nostru si ne stim atat de bine, nu? E Helmut al nostru.

Dar oare Duckadam l-o mai recunoaste pe Dorin dintre toti ochii care il priveau din spatele televizoarelor Elcrom? :-)

Duckadam

Object fixation

Tuesday, July 18th, 2006

Vivi's Glider

Voi continua seria de intelepciuni parapantistice cu ceea ce se numeste ‘object fixation’. Mi-am adus aminte de chestia asta vorbind zilele trecute cu o prietena careia ii este foarte teama de ceva anume (nu va ganditi ma la prostii :-) ).

Teoria (dar mai ales practica) presupune ca zbori si te apropii de aterizare. Locul de aterizare poate sa fie cat ditamai stadionul insa in mijloc are un copac catre care, nu se stie de ce, te indrepti si pe care iti doresti sa il eviti. De ce anume vrei sa nu aterizezi in copac cred ca e destul de clar. :-)

Ei bine, daca singurul lucru la care te vei concentra este sa eviti copacul atunci poti sa fii absolut sigur ca vei ateriza in el. Indiferent cat de mare e stadionul, indiferent cat de mult loc ai avea, indiferent cat de singur si subtire este copacul, cu cat te uiti mai mult la el si cu cat te concentrezi mai mult sa il eviti, atat mai singur poti sa fii ca vei ateriza in el.

Cum faci sa nu pui totusi parapanta in copac? Te concentrezi la locul liber de langa, uiti ca exista copacul, uiti ca vrei sa il eviti. In loc sa te gandesti la ce vrei sa eviti te gandesti la unde vrei sa ajungi. Teoria este probata si rasprobata (din fericire nu de mine :-) ) si e cat se poate de serioasa.

Na, acuma nu vreau sa fac pe desteptul filozof si psihiatru asa ca ma voi abtine de la a emite sfaturi despre analogiile teoriei asteia in viata. Ganditi-va insa un pic la ea. Ganditi-va un pic la lucrurile pe care tot incercati sa le evitati si trageti ce concluzii vreti (nu degeaba o fi proverbul ala cu “de ce ti-e frica nu scapi”). :-)

Va spun eu, pe bune, parapantistii sunt niste oameni foarte intelepti. :-)

Subway station

Saturday, July 15th, 2006

Lexington and 53rd

Pentru prima oara in New York…

Friday, July 14th, 2006

Bregovic

Cum, nu va dati seama din poza cine este pe scena? :-) Dar se vede atat de bine… :-)

Pentru prima oara in America, Goran Bregovic a venit sa cante la Lincoln Center, aceasta Sala Palatului a New York-ului. Bai, imi venea sa le zic, v-am facut, la noi in Romania a venit Bregovic acum ani de zile! :-)

Anyway, chiar daca am fost si la concertul din Bucuresti am zis sa ma duc si la asta, nu de alta dar de ceva vreme tot aveam pofta de muzica altfel. Sala, probabil jumatate formata din est europeni, a dansat si a tzopait pe alea cunoscute iar tipul a facut un bis chiar lung.

Mi-a lipsit Irina, ea era cea pe care o stresam cu intrebarile mele stupide despre muzica. :-) Sa imi explice cum fac vioristii sa se sincronizeze fara dirijor, care din aia de la cor este ala dupa care se iau toti ceilalti, sau cum de un tip dirija la un moment dat doar corul si solista care facea armonii nu se uita la el (oare tipul dirija corul dupa solista, sau invers)?

Irina era cea care imi spunea daca aia de la viori chiar erau buni sau nu sau daca vreunul mai dadea gres din cand in cand. :-) Well, Irina, sa stii ca m-am tot gandit la tine incercand sa ma lamuresc daca atunci cand Bregovic dadea din mana facea pe vedeta, sau chiar ii dirija in vreun fel pe ceilalti. :-) Mie mi s-a parut ca facea uneori pe vedeta. :-) Da’ a cantat bine, asa ca l-am iertat.

Despre trafic.ro si internetul romanesc

Tuesday, July 11th, 2006

Trafic.roDin cand in cand, pe forumurile de webmasteri sau aiurea, se trezeste cate cineva sa critice/protesteze/spuna ca trafic.ro nu e bun, ca nu contorizeaza bine, ca triseaza, ca merge prost si tot asa. Cei care fac insa asta uita insa niste lucruri.

Cum a pornit trafic.ro

Cam prin 1997 pe internetul romanesc domnea fenomenul top100.ro. Era pentru multi punctul de plecare, era topul bazat pe voturi date de vizitatori. Internetul romanesc era invadat de popupuri si popundere care te invitau sa votezi.

A fost una din cele mai negre perioade ale netului romanesc. A fost un fenomen care a murit foarte greu dar in parte a murit si datorita celor de la trafic.ro care au inlocuit nevoia posesorilor de site-uri de a se raporta unii la altii. Cei care nu au uitat era top100 sunt convins ca le sunt recunoscatori cel putin pentru asta. :-)

De ce trafic.ro a avut succes

Pentru ca a aparut la momentul potrivit. A fost un inlocuitor bun pentru top100 pentru ca era bazat pe o metrica greu de fraudat si mai relevanta decat numarul de voturi. A aparut pe o piata imatura unde nevoia webmasterilor de a se raporta unii la altii era mai mare decat nevoia de a se depasi pe sine insusi. O piata unde succesul nu se putea masura in venituri pentru ca inca nu erau bani.

De asta Netbridge nu a avut succes cu trafic.ro in Canada, Spania, Noua Zeelanda sau Serbia. Acolo nu a fost nici un top100 pe care sa il inlocuiasca si probabil ca nici nu au intrat in momentul potrivit.

Trafic.ro nu va avea niciodata succes pe piete deja maturizate, este un serviciu care se adreseaza pietelor in curs de dezvoltare aflate foarte la inceput, cam cum era Romania acum 7 ani. Chiar si acolo este discutabil daca ar reusi sau nu, depinde si de contextul cultural al pietei, cat de mult isi doresc webmasterii sa se uite si la capra vecinului. :-)

De ce trafic.ro a fost si este un lucru bun al internetului romanesc

Trafic.ro si internetul romanesc sunt un fenomen aparte din acest punct de vedere. Cred ca putine sunt tarile cu un serviciu de monitorizare care sa acopere atat de bine toate site-urile si toti utilizatorii romani de Internet.

Trafic.ro ne-a oferit tuturor posibilitatea de a ne raporta la cei mai buni decat noi si sa vrem sa ii depasim. Ne-a permis sa invatam de la concurenta si ma intreb cat de multi isi dau seama de asta.

Imi aduc aminte de vremea cand cinestiecastiga.ro a umplut Bucurestiul de afise. Am cascat ochii de uimire si am crezut ca vor navali utilizatorii la ei pe site. As fi tot crezut asa, poate am fi umplut si noi Bucurestiul de afise daca trafic.ro nu m-ar fi lamurit ca la vremea respectiva asta insemna o crestere cu 400 de utilizatori pe zi. Not much.

Trafic.ro iti permite sa vezi ce se intampla cu traficul oricarui site atunci cand isi schimba design-ul, cand isi schimba imaginea sau cand face vreo campanie online. Trafic.ro iti permite sa iti monitorizezi concurenta, sa le analizezi vizitatorii, de unde vin, cat de mult stau pe site, din ce tara sunt si ce rezolutie au. Informatii pe care cu totii le avem gratis, datorita trafic.ro si datorita tuturor celorlalti.

Pentru mine este impresionant ca, indiferent de motive, majoritatea webmasterilor romani au ales sa isi publice informatiile despre numarul de vizitatori. Este un exemplu de transparenta aproape unanima, o transparenta care ajuta pe toata lumea sa invete, sa se dezvolte si sa ia decizii mai bune.

Ce se va intampla cu trafic.ro

Netbridge a anticipat dorinta unora de a nu mai avea toate statisticile publice si a transformat statistici.ro intr-un trafic.ro privat dar cu clasament public. Au sperat ca piata se va fi maturizat suficient incat webmasterii sa nu mai vrea sa isi faca publice statisticile, dar sa doreasca inca sa se raporteze la ceilalti. Un model care nu a prins dar care a meritat incercat.

Au creat si varianta pentru acea piata complet matura in care toate statisticile sa fie private, au creat t3.ro, insa au ales momentul nepotrivit si proiectul nu este un succes. Inca ma mai intreb de ce nu il ofera gratis tuturor posesorilor de site-uri din boom.ro, sa ii ajute sa isi faca site-urile mai bune, sa ofere ceva mai mult decat concurenta, sa fie cu un pas inainte celorlalti.

Vor mai trece un an sau doi pana cand trafic.ro va incepe sa decada, daca nu va reusi sa se adapteze. Ne-am obisnuit prea mult sa ne cunoastem unii altora site-urile pentru ca webmasterii sa renunte atat de usor, insa in acelasi timp internetul romanesc incepe sa se maturizeze. Imi va parea rau cand nu vom mai putea invata unii de la altii prin intermediul trafic.ro.

Mi-ar placea ca cei care ii acuza sa aiba maturitatea sa se ridice dincolo de dramele lor personale, sa incerce sa rezolve problemele scriindu-le celor de la trafic.ro si incercand sa se lamureasca inainte sa dea cu piatra. Din pacate, e mult mai la indemana sa te revolti fara sa te gandesti daca ai sau nu dreptate. :-)

De pe la zbor

Saturday, July 8th, 2006

V-am mai spus, printre randuri, ce sport intelept este parapanta si zborul in general. Mi-am readus aminte de asta zilele trecute vorbind cu un prieten, asa ca ma gandesc sa impartasesc si cu voi. :-)

Unul din lucrurile care se aplica si in viata si pe care le inveti la zbor este ca a iti fi teama nu doar ca este un lucru bun, dar este de multe ori recomandat. Cei care spun ca nu le este teama cand sar din avion sunt un pic nebuni. Teama este normala, naturala, o reactia instinctiva a corpului atunci cand se simte amenintat, atunci cand are in fata necunoscutul.

Secretul nu este sa elimini teama, ci sa o folosesti in mod constructiv. Teama este cea care te face sa fii mai atent la ce se intampla in jurul tau, teama este cea care te tine in priza. Trebuie sa fii constient mereu de ceea ce se intampla in jurul tau si sa eviti sa fii prea increzator in tine.

De cele mai multe ori zborul este ok. Nu se intampla nimic, nu te lovesti de nici o situatie majora. Incet incet capeti incredere si incepi sa te simti sigur pe tine, incepi sa nu mai ai teama, deja ai facut-o de cateva ori si uite, nu se intampla nimic, ce cool.

Incepe sa nu iti mai fie teama si asta este probabil unul din cele mai dificile momente din viata de zburator. Aici se intampla cele mai multe accidente. Incepatorul intermediar care inca nu stie prea bine ce face, are impresia ca stie, nu ii mai este teama si atunci are tendinta sa uite lucruri. Trece lucruri cu vederea, subestimeaza situatii. Se crede bun, invincibil deja, si daca ceva nasol se intampla il va prinde extrem de nepregatit.

Iar atunci cand jumatate de secunda poate conta, atunci o reactie gresita poate insemna multe, nu vrei sa fii nici nepregatit si nici luat prin surprindere.

Asa ca data viitoare cand cineva spune ca lui nu-i este teama chiar daca nu stie inca prea bine ce face si in ce se baga, eu unul i-as privi sansele de reusita cu putin scepticism. Este probabil sa reuseasca, dar daca se va intampla sa se loveasca de un challenge real, cine stie ce se va intampla.