Archive for May, 2006

Cand n-am somn

Wednesday, May 31st, 2006

Uneori, cand n-am somn, imi place sa ies pe balcon sa ma uit la luminile orasului, la reclama cu Pepsi de pe celalalt mal al raului si la masini.

Balcon

Advertising, level 2

Tuesday, May 30th, 2006

Mi-am adus aminte de o chestie super tare pe care am vazut-o la tv. In timpul unui meci de fotbal, unul din comentatori zice ceva de genul “and the ball goes to Xulescu, oh man, i’m lovin’ it…”, timp in care in dreptul scorului trona sigla McDonalds. Jos palaria pentru idee, pe mine unul m-a luat prin surprindere. :-)

Shh… sa nu spuneti si la altii, ca maine poimaine auzim si la meciul Steaua – Dinamo cum “Liliac intra in teren sa il inlocuiasca pe Mutu, ei bine, prietenii stiu de ce…” sau “da, stimati telespectatori, asistam la un meci f o a r t e   deschis“. :-)

Baseball-ul, aceasta oina a americanilor

Monday, May 29th, 2006

BaseballContinuand seria mea de incursiuni in americanisme, in episodul de astazi va prezentam baseball-ul. Un joc pe cat de popular pe atat de plicticos, cel putin la prima vedere.

Adica big deal, un tip arunca, altul da cu bata, mingea zboara si cei din teren incearca sa o aduca inapoi dupa care toate o iau de la capat. Nu tu un fault, o lovitura din voleu, o bara bara gol, un gol cu mana, nimic. :-)

Cred ca m-am prins totusi care e faza. Tineti minte cum prin 95 romania era cuprinsa de fascinatia aparatelor de videopoker? Rosie neagra, mare mica, o gramada de bani se duceau in aparate, in fascinatia celor cinci carti care se invarteau. Ei bine, baseball-ul merge cam pe acelasi principiu. :-) Cand tipul ala arunca e ca si cum ar da sa vada cartile. Apoi incetul cu incetul, pe masura ce cartile se intorc una cate una, tensiunea creste si te tot intrebi care o sa fie urmatoarea, o sa completeze seria castigatoare sau nu. Cand se termina, o iei de la inceput.

Iar in jurul jocului asta, alta chestie interesanta: stadionul. Americanii astia chiar stiu sa manipuleze multimile, pe bune. :-) Ti se spune cand sa faci zgomot, ti se pune muzica, ti se da ritmul in care sa dai din palme, tot ce trebuie sa faci este sa te lasi prins in joc si sa raspunzi impusului de a urmari turma.

Alt lucru frapant a fost diferenta intre ce era filmat si ce era in tribune. Stiti secventele alea cu oameni din galerie care danseaza, urla, sunt pictati si traiesc meciul din plin? Ma uitam prostit la tv-ul imens din stadion cu astfel de secvente si, daca nu m-as fi uitat in jur, as fi jurat ca e filmat un cu totul alt stadion pe care oamenii chiar se simteau bine, nu pe stadionul ala plicticos in care toata lumea statea jos si urmarea un joc absolut neinteresant chiar si pentru un joc de baseball. Eh well, magia televizorului, nu?

Despre concurenta

Friday, May 26th, 2006

Intotdeauna am considerat concurenta ca fiind unul dintre cele mai importante parti ale unui produs. M-am bucurat mereu cand am avut concurenta. M-am si speriat, intotdeauna exista teama ca ceilalti vor fi mai buni, insa teama inseamna adrenalina si adrenalina este o chestie dupa care eu unul ma dau in vant.

Dincolo de adrenalina, partea esentiala este motivatia de a fi mai bun, de a tinti mai sus, de a face mai multe, mai repede si mai bine, motivatia de a te autodepasi. Concurenta este cea care te face sa fii mai bun decat esti.

La inceput, cand am facut doizece eram singuri. Ne-am distrat, am lucrat, am progresat si apoi a aparut goompers.ro. Dintr-o data aveam concurenta. Ei erau un pic diferiti de noi dar in esenta oamenii se duceau si acolo tot pentru jocuri online multiplayer intre romani. Ei aveau whist, noi aveam poker si ratinguri la jocuri. Dupa un an, si noi aveam whist si ei aveau poker si ratinguri la jocuri. :-) Concurenta ne-a invatat atat pe noi cat si pe ei lucruri pe care altfel poate nu le-am fi aflat dar pe care le-am facut din dorinta de a fi mai buni decat ceilalti.

Dupa un timp goompers au incetat sa se mai dezvolte. Le scriam in mod regulat incurajari, ma rugam de ei sa mai continue sa existe si sa dezvolte. Au crezut probabil ca fac misto de ei si ca sunt arogant dar eu eram cat se poate de sincer (ok, asa un pic arogant tot eram :-) ).

Ultimul an de dezvoltare doizece a fost un an fara concurenta. Ne-a lipsit motivatia reala, am fost un pic rataciti dezvoltand lucruri importante dar fara a fi esentiale si fara a ne simti presati sa le facem. Utilizatorii erau multumiti si asa, site-ul era foarte bun. Cand nu stii ca se poate mai bine, ti se pare ca ceea ce ai este as good as it gets.

Dincolo de distractia asta continua, de adrenalina, de teama si forta incredibila pe care aceasta ti-o da, de placerea cursei si a provocarilor, dincolo de toate astea utilizatorii au numai de castigat si pana la urma utilizatorii sunt cei mai importanti.

Ce mi-a adus aminte de asta? :-) Well, Yahoo Finance se pregateste pentru un upgrade. :-)

Pentru necunoscutii de pe blogul meu

Tuesday, May 23rd, 2006

De la o vreme la mine pe blog au inceput sa comenteze niste necunoscuti, dornici sa imi intrepte parerile gresite, sa ma maturizeze, sa ma invete unde gresesc, sa imi explice cum sunt ei mult mai maturi decat mine. :-)

Opriti-va, va rog. Blogul meu nu vi se adreseaza. Aveti ceva de spus despre subiect (la subiect, ati auzit voi cei care bateti campii pe langa?), cu argumente legate de subiect, ok, spuneti. Pastrati lectiile de maturitate pentru voi. Sunt convins ca sunteti foarte intelepti, dar nu aici este locul unde sa va manifestati atitudinile de superioritate.

[later edit] Nu ma deranjeaza criticile, ci atitudinea de “vai, Vivi, hai sa iti explic eu ce o sa iti dai tu seama cand o sa cresti mare”. Ceea ce incep sa imi dau seama este ca cer prea mult dorindu-mi ca oamenii sa renunte la atitudinea asta si va trebui sa ii inteleg eu pe ei in loc sa le pretind sa ma inteleaga ei pe mine. :-)

Avem un blog. Cum procedam?

Sunday, May 21st, 2006

Un prieten vrea sa isi faca blog si ii promit de mai bine de o saptamana ca imi dau cu parerea despre cum ar fi bine. Pentru ca am fost mult prea ocupat si nu am reusit sa ne sincronizam, am decis sa le scriu pe blog, ca tot stau in cinema asteptand sa inceapa filmul si nu am ce face. :-) In plus, sunt convins ca vor fi utile si altora.

So here goes, din nou sfaturi pentru bloggerii de business, oameni cu idei si mici companii.

1. Pagina “Despre mine” este foarte importanta.
Este prima pagina pe care cineva o citeste cand ajunge la tine pe blog. Acolo te prezinti si convingi pe oameni ca merita sa incerce sa te citeasca cel putin de cateva ori. Acolo scrii lucrurile pe care vrei sa le spui unui necunoscut prima oara cand te vede ca sa ii dovedesti ca esti cool.

2. Gandeste-te bine de ce anume vrei sa scrii
Trebuie sa stii cat mai bine de ce iti faci blog si la ce te astepti sa iti foloseasca. E tentant sa te lasi furat de boemia fenomenului si sa zici asta sunt eu, nu conteaza, si daca imi vine sa scriu prostii care e problema, cei care stiu sa vada dincolo de cuvinte ma vor aprecia si vor vedea ca eu de fapt sunt cool. Intr-o piesa romantica de teatru poate ca ar merge, dar aici vorbim de realitate si business. :-)

3. Gandeste-te cine sunt cei care te citesc si intelege ce vor de la tine.
Intrebarea cheie aici este de ce crezi tu ca te citesc cei care s-au abonat la blogul tau?. Pentru ca scrii frumos? Pentru ca ii intereseaza ce filme iti plac? Nu. Oamenii se aboneaza pentru ca se asteapta sa le comunici ceva care ii intereseaza.
Posibile motive (mai mult sau mai putin constiente):
– felul tau de a gandi ii depaseste in acest moment – isi doresc sa ajunga la fel de cool ca tine dar inca nu sunt.
– iti sunt egali dar ii intereseaza ce mai gandesti, ce o sa mai faci, ce anume te face sa ai succes pentru ca au auzit ca esti interesant si entuziasmat.
– iti sunt concurenti sau potentiali oameni cu care vei interactiona candva. Ei vor sa te cunoasca mai bine, sa simta ca sunt in legatura cu tine, ca aveti un fel de comunicare si ca sunt la curent cu ce se mai intampla cu tine.
Gandeste-te bine la paradigma blogului. Ia o pauza acum si incearca sa intelegi bine felul in care oamenii iau decizia sa citeasca un blog si de ce. Oamenii care se aboneaza la un blog asteapta sa li se spuna ceva interesant. Au un motiv pentru care se aboneaza (pentru ca ii interesezi) si apoi au niste asteptari (vor sa le comunici in mod regulat lucruri care ii intereseaza). Daca vrei sa ai un blog de succes este important sa le satisfaci aceste asteptari in primul rand. Ai voie sa si aberezi pe langa subiect dar nu prea mult.

4. Cand simti ca nu stii ce sa scrii pe blogul tau, imagineaza-ti-l ca un pranz de afaceri.
Iti vine sa scrii despre ceva si nu esti sigur daca ar trebui? Imagineaza-ti ca esti la un pranz cu o persoana cu care faci afaceri. Majoritatea subiectelor la acel pranz se vor invarti in jurul interesului vostru comun. Veti discuta ce se intampla in industrie, ce a mai facut cool fiecare dintre voi, ce idee traznita dar interesanta ti-a mai venit weekendul trecut sau ce crezi despre ultima miscare a concurentei. E ok si sa discutati despre ultimul film al lui Tom Cruise, dar acestea vor fi doar pauze. Mici departari mai mult sau mai putin superficiale de la subiect care vor ocupa 20% din toata conversatia.

5. Foarte probabil, blogul nu iti va strica imaginea. Daca il folosesti corect are insa potential sa te ajute palpabil.
Gandeste-te cum incerci tu sa iti formezi o parere despre partenerii tai de afaceri. La inceput nu stii nimic despre ei. Apoi afli cate chestii au facut si asta te face sa ii consideri interesanti. Apoi pe masura ce colaborati iti dai seama si ce fel de oameni sunt si ajungi sa ii apreciezi sau nu. Gandeste-te la blog ca la un prim pas pe calea asta. Imagineaza-ti ca ai incepe o afacere cu un tip al carui blog te-a convins deja despre cat de misto gandeste respectivul. Deja parerea ta nu se mai formeaza de la zero, vei avea deja o prejudecata despre el in directia buna, iar lucrul asta e ceva palbabil, nu?
Acum gandeste-te la ce scrii in blog din perspectiva asta si alege-ti ce sa nu spui gandindu-te cine te citeste (viitorul partener de afaceri).

6. Nu scrie in graba.
Acorda un pic de atentie felului in care scrii, felului in care formulezi idei si felului in care le prezinti. Cei care te citesc iti acorda timpul lor si te citesc, acorda-le si tu putin timp. Considera chestia asta si un exercitiu de comunicare. Vezi daca chiar esti in stare sa transmiti ce gandesti si sa reusesti sa provoci o discutie (daca asta iti doreai). Vei vedea ca e foarte interesanta diferenta intre ce scrii tu si cum te citesc ceilalti si e destul de delicat sa reusesti sa vorbesti pe intelesul tuturor.

7. Ar trebui sa iti vina sa comentezi si pe alte bloguri.
Daca ai pornit un blog inseamna ca ai de spus lucruri oamenilor, in acelasi timp inseamna ca ai si opinii despre ce scriu altii. Comentariile pe alte bloguri sunt o extensie naturala a blogului tau si felul prin care poti anunta ca existi, ca ai opinii si mai ales ca ai si tu blog :-)

8. Nu incerca sa fii altfel decat tu insuti.
Toate sfaturile de mai sus sunt bune, dar daca te fortezi pe un blog se va simti. In primul rand fii tu insuti si apoi incearca sa faci corectii pe ideile tale principale folosind sfaturile de mai sus. Invers nu merge (nu incerca sa pui sfaturile astea pe primul loc, artificialitatea se va simti si nu vei putea sa tii un blog daca nu o faci cu placere).

Sper ca nu am uitat nimic dar gata, am scris prea mult. :-) Sper ca si altii sa gaseasca postul asta util.

Multipla personalitate relativa…

Thursday, May 18th, 2006

In ultima vreme, in picaturile in care nu muncesc, nu citesc Harry Potter sau nu sunt ocupat, meditez la ideea ca sunt diferit cand vorbesc in engleza fata de atunci cand vorbesc in romana. Sunt ceva mai retinut, mult mai negativist (cam cum eram acum vreo trei ani), mai putin vorbaret. Sunt ceva mai putin smart-ass si fac mai putine poante. Nu o iau pe campii despre subiecte prea aleatoare la fel de des ca in limba romana.

Mi se pare interesant cum limba pe care o vorbesc imi schimba si felul de a fi, cel putin la un anumit nivel. Are sens, ma gandesc, din moment ce unul dintre principalele noastre interfete cu cei din jur este limbajul.

In aceeasi categorie, am observat cum sunt diferit atunci cand interactionez cu oameni care ma apreciaza fata de oameni care au o parere proasta despre mine. In general sunt diferit in relatia cu oameni diferiti. Cu unii sunt intelept si cool, cu altii sunt cam prostut, cu unii sunt cam copilaros.

Oare am o personalitate atat de relativa? :-)

Ca’n filme

Monday, May 15th, 2006

Catching the ball

Ieri am facut probabil unul dintre cele mai americanesti lucruri posibile. :-) Ne-am cumparat manusi de baseball, ne-am dus in Central Park si am aruncat cu mingea de la unul la altul. Ca sa zic asa, we played catch:-) Stiti voi, ca in filmele semi-lacrimogene in care copilul asteapta emotionat cu manusa de baseball sa se joace cu tatal lui pe peluza din fata casei. :-)

Probabil ca ar trebui sa ne luam si o minge de fotbal american si sa facem acelasi lucru. :-) Now that would be great! Awesome! Cool. Thank you! You’re welcome! No problem! :-) It was my pleasure!

Oh my god, I am turning into an american! :-) Stiti ce, cred ca de-al naibii data viitoare o sa ma duc sa scuip seminte pe jos in Central Park! :-) Nu-mi vine nimic altceva pur romanesc in minte. Idei?

Arta de a spune “N-ai dreptate”

Saturday, May 13th, 2006

Cei care ma cunosc, chiar si cei care imi citesc blogul, stiu deja ca sunt destul de plin de mine si cred ca de multe ori am dreptate. :-) Deloc surprinzator deci, sunt pus deseori in situatia in care cred ca ceilalti nu au dreptate. :-)

Am testat si ultratestat abordarea “n-ai dreptate, eu cred ca…”. Nu merge. :-) Cei care au mai testat-o poate au observat ca, de cele mai multe ori, interlocutorul nu reuseste sa treaca de reflexul declansat de aceasta abordare brutala. Intotdeauna se impotmoleste in partea in care il contrazici, nereusind sa priceapa decat aparent substanta mesajului pe care incercai sa il transmiti. Discutia se lungeste la nesfarsit, fiecare repetandu-si argumentele over and over, niciodata ascultandu-se unul pe celalalt.

Cu totii credem in ceea ce spunem, mai mult sau mai putin, si daca incepi prin “nu ai dreptate” restul mesjaului este nul. Cum adica, EU sau nu am dreptate? Nu, tu nu ai dreptate, nu conteaza ce argumente ai, hai sa ti le spun eu pe ale mele. :-) Probabil e ceva uman sa nu reusesti sa treci peste momentul in care cineva te contrazice atat de lipsit de tact.

Desi in viata de zi cu zi am renuntat demult sa mai incerc astfel de diplomatii si manipulari ale cuvintelor si exprimarilor (pentru ca pur si simplu nu reusesc :-) ), sa constizezi lucrul asta mi se pare foarte important. Este important in orice conversatie care are ca miza ceva mai mult decat a decide daca Pepsi e mai bun decat Cola.
Este important atunci cand vrei ca punctul tau de vedere sa fie cu adevarat inteles, e important atunci cand vrei sa ai o sansa sa influentezi pe cineva.

Mai bine mai tarziu decat niciodata.

Thursday, May 11th, 2006

ParagliderSezonul de zbor a inceput pe coasta de est a Americii. Pilotii, nu multi, au inceput sa iasa la aer si la zbor in locurile nici foarte grozave si nici foarte aproape de New York, in putinele zile in care conditiile sunt bune. :-)

Am zburat (eu nu sunt in poze, inca le mai astept pe ale mele :-) ), dupa vreo opt luni de pauza. :-D Mi-am echivalat licenta de zbor in US, cu un zbor exact asa cum il voiam: 15 minute de liniste, fara termici, fara turbulente, doar cu liniste si soare. Nimic mai potrivit sa ma reobisnuiesc cu aripa de care chiar mi se facuse dor, cu noul meu ham, cu inaltimea… :-)

Deloc surprinzator, parapantistii de aici sunt oameni de treaba. :-) O placere sa stai cu ei, pe un camp undeva in mijlocul pustiului. Am zburat, m-am dat cu masinuta asta, am stat la soare, am vorbit… a fost chiar cool. Si sezonul abia a inceput! :-) Yuhu!