In cei trei ani cand am dezvoltat doizece unul din lucrurile care nu a incetat sa ne amuze si uimeasca a fost relatia cu utilizatorii. A fost si de ras si de plans si nu am abordat-o intotdeauna cum ar fi trebuit, dar nu despre asta vreau sa scriu acum ci despre eterna obsesie a protectiei consumatorului, a drepturilor utilizatorilor si a teoriei conspiratiei si asupririi.
Credeti ca cele trei nu au legatura intre ele? ๐ Poate doar la prima vedere. Toate sunt motive invocate de utilizatorii care, dintr-un motiv sau altul, considera ca au fost nedreptatiti.
Utilizatorul nemultumit:
1. Se crede indreptatit sa foloseasca serviciul tau pe care il considera proprietate publica.
Isi asuma fara sa stea prea mult pe ganduri libertati si drepturi. Dreptatea este pe buzele tuturor si ceea ce ii uneste pe nemultumiti sunt trecerea extrem de usoara prin cele trei motive din subiect. ๐ Niciodata utilizatorul nemultumit nu va remarca faptul ca tu esti cel care ii oferi un privilegiu de folosire, ci va remarca ceea ce el crede ca nu e bine.
2. Utilizatorul nemultumit crede ca are dreptate.
Cum adica ce inseamna dreptate? Pai ceea ce cred eu, aia e, ca eu am intotdeauna dreptate. ๐
3. Intotdeauna considera ca, daca nu ii rezolvi problema, este ceva personal.
Nu imi e clar de ce se intampla asta. O fi natura umana.
De partea cealalta, eu ca proprietar de serviciu:
1. Am considerat doizece o proprietate privata.
Nu este doar libertatea ci si obligatia mea fata de investitia pe care o fac de a face alegerile care servesc cel mai bine scopului pe care mi-l propun. Pe proprietatea mea privata am dreptul sa schimb regulile jocului de cate ori vreau eu, daca esti nemultumit singura ta libertate este sa pleci.
2. Prin folosire, utilizatorul este de acord cu niste termeni de utilizare.
Acesti termeni explica, de cele mai multe ori, cum serviciul este oferit fara nici un fel de responsabilitate. Termenii definesc reguli si definesc ce inseamna ‘dreptate’ cand folosesti serviciul. Cititi si termenii de utilizare de la instalarea de software si veti vedea ca, desi softwareul este pe bani, este oferit fara absolut nici o responsabilitate.
3. Singurul drept pe care proprietarul isi doreste sa il cedeze este acela de folosire.
Ca realizator intotdeauna vrei ca oamenii sa foloseasca ceea ce faci, ca de-aia il faci. Acest drept de folosire nu implica insa nici un alt drept suplimentar si nu pricep de ce utilizatorii nu inteleg asta. ๐
4. Niciodata deciziile nu sunt personale.
Desi utilizatorii par sa nu tina cont de asta, cel care ofera serviciul are tot interesul ca serviciul lui sa fie cat mai corect. Nu faci niciodata un proiect doar pentru a te razbuna pe cei care il folosesc. Pe bune. Cum ar putea sa creada cineva ca investesti ani de munca, bani, timp, resurse, doar pentru a te juca de-a Dumnezeu cu niste oameni pe care nici macar nu ii cunosti?
Si uite asa, incercand sa explicam in repetate randuri de ce nu reparam anumite buguri, de ce nu ne asumam punctele furate de altii, de ce a cedat site-ul cateva ore, de ce nu implementam nu stiu ce joc am ajuns sa fim acuzati de cenzura, amenintati, injurati si tot felul de lucruri din astea funny. Am pastrat cateva mesaje, poate le voi publica candva. ๐
Ce mi-a adus amintirile astea placute? Comentariile de pe un alt blog in care proprietarul impreuna cu multimea de fani se considera nedreptatiti de o decizie luata de trafic.ro. Ceea ce m-a depasit intotdeauna a fost aceasta manie a persecutiei personale si nu pricep de ce nu reusesc cei nemultumiti sa treaca peste ea si sa inteleaga si perspectiva proprietarului.
In weekend, 
La jumatatea lui Aprilie este deadline-ul pentru a-ti face taxele (aceasta declaratie de venit global a americanilor ๐ ). S-a umplut TV-ul de reclame pentru taxe, toti pe care ii stiu si le-au facut deja, mi s-a atras atentia in nenumarate randuri ca nu vreau sa stiu ce se intampla daca depasesc deadline-ul sau nu imi fac taxele. O fi avand vreun sens si treaba aia cu ‘death and taxes’, imi zic, asa ca m-am dus cuminte sa o fac si pe-asta. ๐