Vivi's developer blog

Ok, cica mi s-a dat leapsa pe bloguri, Andrei si Monica ‘mi-au dat-o’ 🙂
Hai sa intru si eu in joc.

Patru filme preferate:
– Forrest Gump
– Pulp Fiction
– From Dusk ’till Dawn
– Match Point

Patru mancaruri preferate:
– nu-mi place mancarea.

Patru carti preferate (desi nu sunt asa mare amator de carti):
– Introducere in Altgoritmi, Cormen
– The unbearable lightness of being
– Jurnalul lui Salvador Dali
– Jocul lui Ender

Patru locuri in care mi-ar placea sa fiu in momentul asta:
– Maroc
– Londra
– Rio de Janeiro
– in pat cu dusmanul

Patru locuri in care am fost in vacanta:
– Grecia
– Galaciuc
– Sighisoara
– Vama Veche

Patru pagini pe care le vizitez zilnic:
– trafic.ro
– google.com
– vivi.ro/blog
– learn.reflex.ro

Trei joburi pe care le-am avut (acum sunt la al patrulea)
– instructor Cisco
– preparator la politehnica
– freelancer

Patru locuri in care am locuit:
– Banesti
– Ploiesti
– Bucuresti
– New York

[update] Patru lucruri cu care imi place sa imi petrec timpul:
– internetul
– parapanta
– socializatul
– munca

Si cica sa dau leapsa mai departe la:
– Orlando
– Vlad Stan
– Tase
– Anca Negoescu

De cand am dat peste The Sock Man in New York, a inceput sa se contureze un nou hobby: sa colectionez sosete colorate. 🙂

Pe-astea le-am cumparat chiar inainte de povestea cu avionul. 🙂 Am vrut sa le fac o poza pe sarma de rufe, la uscat, cu carlige si tot tacamul, ar fi fost o poza foarte misto (rufe la uscat pe sarma, in Manhattan).

Numai ca in oras nu am asa ceva, usuc toate rufele la uscator. 🙂

Din cand in cand in America ma simt de parca as fi de la tzara. Ma uit uimit la lucruri care se intampla, la locuri, oameni, ca un etern turist uimit de ce se intampla uneori in lumea asta in care traim.

De exemplu, a trebuit sa iau avionul. M-am dus online, am selectat zborul, mi-am ales locul in avion si mi-am cumparat biletele cu credit cardul, totul a durat cam 20 min.

M-am dus la aeroport (fara nici un numar de confirmare, fara nici un bilet, doar cu acelasi credit card cu care am cumparat biletele). Am bagat credit cardul intr-un automat si m-a recunoscut automat, am confirmat ca sunt eu si ca acela este zborul, am spus cate bagaje am, am apasat print si mi-a tiparit boarding pass-ul. A durat cam 5 minute.

In terminal inainte de imbarcare mi-am citit mailul si am vorbit cu niste oameni pe net, era internet wireless gratis, pur si simplu.

In avion fiecare scaun are TV, cu aproape 30 de canale (ma uit la VH1 in timp ce scriu). Daca TV-ul nu te satisface, poti cumpara prin DirectTV cu 5$ un film pe care sa il vezi in avion, exista un slot pentru credit card fix langa TV, la fiecare scaun, totul e automat, digital, at your fingertips. Iar motto-ul cu care te intampina ecranul tv este “without you, we’d be flying just a bunch of TVs around the country”. Mi s-a parut genial. 🙂

Lipseste, e drept, internetul gratis in avion. Cam nasol, nici nu stiu cum pot sa rezist fara dar na, asta-i viata. 🙂 Sunt convins ca se va rezolva in cativa ani si treaba asta. 🙂

Imi place foarte mult cand viata e comoda, cand nu trebuie sa imi bat capul cu chestii.

[update] Pe principiul nu cred pana nu vad, iaca si doua poze. Fanta din dreapta fiecarui ecran este cititorul de credit card.

In 2002, cand am castigat un premiu Internetics pentru www.divertis.ro, m-am dus pe scena si am spus ceva de genul

As vrea sa multumesc organizatorilor si juriului pentru ca mi-au dat ocazia sa apar in fata unui public atat de numeros, important si distins si sa spun… sunt cel mai tare, angajati-ma!

Eram freelancer atunci si bun pentru varsta mea, dar nu foarte bun la modul absolut. Mai aveam multe de invatat. Cu toate astea am fost foarte mandru de momentul meu de glorie, de cele cinci minute de faima si nebunie care imi fusesera oferite, de faptul ca avusesem tupeul sa fac asta. Am primit cateva carti de vizita de la oameni carora le-a placut mesajul meu si voiau sa discutam. Nu voiam insa sa fiu angajat, nu imi doream decat sa fiu vedeta pentru cinci minute si sa vad daca merge. 🙂 Si a mers.

Nu aveam nimic de pierdut. Am castigat atentie, am castigat o poveste pe care o pot spune si de care imi aduc aminte cu placere.

Ma credeam cel mai tare si lucrul cel mai important a fost ca treaba asta se vedea. Oamenii care au tupeu (de bun gust si care are totusi ceva la baza), care au incredere, care indraznesc sa fie un pic nebuni sunt oameni care plac si fac impresie buna.

Nu ezitati sa fiti nebuni, indrazniti! Faceti tampenii daca simtiti nevoia. Faceti lucruri pe care altii le-ar considera inacceptabile sau pe care ei nu le-ar face. Ce aveti de pierdut? Intotdeauna am crezut ca e mai bine sa regreti ceva ce-ai facut decat ceva ce n-ai facut.