In seara asta am fost la un film a carui actiune se desfasura in New York.
Cel putin la unele faze m-am simtit foarte ciudat si mi-am adus aminte de vremea cand ma uitam la Baieti Buni si vedeam scene cu Intercontinentalul. ๐
Cum ar veni, acuma toate filmele astea care sunt in Manhattan nu mi se mai par atat de cool, ca doar sunt la mine in cartier, nu e asa o mare smecherie. ๐
Imi place lumea catre care ne indreptam.
Desteptii astia de la MIT au facut un laptop de 100$ care se poate incarca de la manivela. ๐ Desi ideea cu manivela m-a facut sa zambesc, mi se pare super tare ca nu ai avea nevoie de priza ca sa poti folosi un calculator.
Ok, o sa fie disponibil doar catre tarile din lumea a 3-a si pretul e posibil si pentru ca vor sa faca zeci de milioane de unitati… dar totusi, pasii care se fac in tehnologie ma fac sa fiu extrem de curios despre cum va arata lumea peste cateva zeci de ani… curios si visator in acelasi timp.
Un teatru din campusul MIT… si alte poze de pe acolo si nu numai.
[ Cei care nu au legatura cu programarea sa nu se sperie daca nu inteleg nimic, asta este un mesaj pentru geeks. ๐ ]
Un lucru pe care l-am aflat abia recent este ca JavaScript este capabil de paradigme precum programarea functionala, care pentru cea mai mare parte a oamenilor inseamna LISP, Scheme, Caml sau Haskell (marea parte a oamenilor fiind aici acei foarte putini maniaci carora le-a placut sau care au invatat despre programarea functionala, adica nu asa multi ๐ ).
Stie despre inchideri si continuari, functii anonime, trateaza functiile ca si obiecte, este slab tipat… lucruri pe care si Actionscript stie sa le faca pentru ca practic respecta destul de bine standardele Javascript.
Ce sa zic, amandoua limbajele au crescut cu cateva puncte in ochii mei. ๐
Google a lansat Google Analytics, un serviciu gratuit pentru monitorizarea traficului site-urilor, singura lui limita fiind de 5 milioane de afisari pe luna daca site-ul nu este inscris in adwords (doar 20 de site-uri din romania au peste 5M afisari pe luna).
Google Analytics tells you everything you want to know about how your visitors found you and how they interact with your site. You’ll be able to focus your marketing resources on campaigns and initiatives that deliver ROI, and improve your site to convert more visitors.
Ca orice serviciu pe care Google il lanseaza in ultima vreme, aparent toata lumea vrea sa il incerce ๐
Prima comparatie care imi vine in minte este cea cu T3.ro, serviciul de monitorizare lansat de Netbridge cu foarte mare intarziere pe piata romaneasca si primit cu oarecare indoiala. O sa fie interesant de urmarit cate site-uri din romania vor fi inscrise in t3 si cate in Google Analytics. Sentimentul meu este ca t3 s-a lansat intr-un moment extrem de nepotrivit.
Va inlocui Google Analytics si trafic.ro? Nu cred, judecand dupa cei peste 10.000 de vizitatori unici pe zi interesati de traficul public al site-urilor din Romania.
Am mancat in seara asta la Cafe Un Deux Trois, undeva langa Times Square, pe 44th street.
Mancarea a fost ok, locul nu este spectaculos, cu oarecare pretentii de stil si mai scump decat un local normal.
Insa pe fiecare masa era un pahar cu creioane cerate (rosu, portocaliu, verde, maro, albastru si negru) iar in loc de fatza de masa era o coala mare de hartie alba. Creioanele erau nefolosite si n-am vazut pe nimeni desenand, dar m-am simtit excelent sa o fac si sa ma joc de-a culorile intr-un local cu aroma frantzuzeasca.
Am desenat copaci nebunesc de rosii si avut un sentiment fantastic de boem si mica nebunie, relaxant si copilaresc.
Mi-ar placea sa mananc acolo mai des, cu oameni pasionati de culori si desen, cu pofta de joaca si forme, idei si nazbatii fantastice. Nu ca sa producem arta ci doar ca sa ne putem descoperi gandurile in culori atunci cand vorbele poate nu isi au sensul sau cand nu avem chef de conversatie.
Ma enerveaza curatenia din Boston. Bine, nu o fi prin tot Bostonul asa, dar prin locurile prin care am mers si merg arata totul foarte ingrijit, tuns, bine facut. Nu e mizerie, nu e dezordine, locul are o personalitate neteda. Nu inteleg exact de ce dar nu ma simt deloc la locul meu, imi aminteste de casele alea de prin reviste in care nu m-as simti niciodata acasa.
Cui am mai spus asta mi-a spus ca NY, cu gunoaiele si mirosurile lui, e destul de nespecific american… ce bine ca m-am dus in NY, m-ar fi apucat depresia intr-un loc precum Bostonul. ๐
Obisnuit deja cu taxiurile galbene, multe si mari din NY, in Boston am avut o mica surpriza. ๐
Mica, pentru ca taxiurile de aici sunt albe si aproape normale.
In NY, cand stai in spate, ai o gramada de spatiu, taxiurile sunt niste Ford-uri imense. Cand imi amintesc de taxiurile bucurestene imi vine sa zambesc. ๐
Un amic mi-a spus ca el nu vrea sa vada poze pe blog. Poze poate sa vada oriunde si pe el il intereseaza ce gandesc. ๐
Pai bine ma, o imagine nu face cat 1000 de cuvinte? ๐ Priveste-o un pic prin ochii mei. Eu am fost in spatele aparatului foto intr-un oarecare moment, intr-un oarecare oras. Fotografia este o clipa din viata mea, prin ochii mei.
Ne mai auzim dupa weekend, ca ma duc pana in Boston. Cica mergem si la un party al romanilor de la Harvard… Yuhu, sunt tare curios cum o sa fie. ๐
Cica eu as fi cam asa:
|
Via deea.
){kind=link}