Archive for the ‘Aberații’ Category

Hmmm… :-)

Saturday, December 28th, 2013

Despre empatie

Tuesday, December 24th, 2013

A empatiza este un lucru care pentru mine nu vine natural. Sunt băiat și sunt inginer – două dezavantaje care mă fac să pornesc de la zero când vine vorba de a înțelege pe alții.

Cu toate astea am ajuns să cred că tot ce este important în viață se învârte în jurul empatiei – și sunt extrem de bucuros că am ales să îmi investesc timpul în a deveni mai bun la asta.

Când vorbesc de “empatie” nu vorbesc de “compasiune” sau de “simpatie”. Mi se par concepte diferite, empatie este atunci când înțelegi, compasiune este atunci când îți pasă. 🙂

Mi se pare esențial să pot înțelege alți oameni, fie că asta este în viața mea personală sau în viața profesională, prieteni sau de parteneri de afaceri, politicieni sau chelneri.

Asta vă doresc tuturor în noul an – mai multă empatie.

Brother brother, but the cheese costs money

Friday, December 13th, 2013

“Frate frate, dar brânza’i pe bani” – o zicală care nu se traduce deloc bine în engleză și care nici nu pare să aibă echivalent.

Nu îmi dau seama dacă este din cauză că America nu e în general preocupată de brânză, sau pentru că legăturile de familie aici sunt mai importante decât în alte culturi.

Plugin pentru “raportare greșeli gramaticale”?

Saturday, September 21st, 2013

De ce nu există un plugin de wordpress care să adauge la mine pe blog, înainte de secția de comentarii, un buton care să scrie “raportează greșeli gramaticale”?

Raportarea s-ar putea transforma într-un fel de mesaj private, sau un comentariu neaprobat fără nici o așteptare de aprobare?

Ar rezolva cel puțin un sfert din comentariile despre greșeli din postări, greșeli gramaticale pe care cu toții le facem mai devreme sau mai târziu din neatenție, oboseală, ignoranță sau cel puțin nepăsare. 🙂

[update] Am găsit o soluție imediată și, cred eu, elegantă. Sub căsuța de comentarii am adăugat un link pentru raportare de greșeli gramaticale. Eu cred că este suficient de vizibil, sunt curios dacă va fii folosit. 😉

Despre tristețe și inutilitatea speranței

Thursday, September 19th, 2013

O prietenă mi-a spus o poveste în seara asta.

Oprită într-o intersecție, vede un handicapat cerșetor care pare să spună ceva neinteligibil de fiecare dată când cineva îi dă un ban.

Oare ce tot spune, întreabă prietena mea pe amicul ei care trece pe acolo tot timpul.

Păi pe fiecare om care îi dă un ban îl întreabă “mai e multe?”… pentru ca mama lui i-a spus că o să poată să nu mai stea la cerșit doar atunci când n-o să mai treacă nicio mașină prin intersecția aia.

Și-atunci el tot stă acolo și întreabă, “mai e multe?”

Pe amica mea a întristat-o foarte tare povestea asta, și recunosc că și mie mi s-a rupt un pic sufletul când am auzit-o. 

Și apoi am realizat ceva foarte interesant.

Nu ne întristează faptul că un cerșetor, într-o intersecție, își pierde zilele. Sunt mulți ceșetori pe lume, mulți muritori de foame, și cu toate astea nu ni se rupe inima pentru fiecare dintre ei.

Dar ce este cu adevărat diferit în povestea asta, este speranța inutilă că undeva, cândva, este o lumină la capătul tunelului, o speranță pe care noi o știm a fi imposibilă.

Și cred că asta este ceea ce ne rupe un pic sufletul, ideea că putem spera lucruri care garantat, absolut și inevitabil, nu se vor întâmpla niciodată.

Am salvat și eu un pic Roșia Montană

Monday, September 16th, 2013

Ieri s-a adunat un pumn de indivizi în Union Square în NYC să ridice pancarte cu Roșia Montană.

E un loc bun de protestare, central, unde de obicei protestează tot felul de oameni pentru tot felul de cauze.

M-am dus și eu să casc gura, să le fac niște poze. 🙂 Apoi una din poze a fost postată pe FB unde au văzut-o câteva mii de oameni probabil, 600 likes, 50 shares.

Eu zic că se pune, în felul meu am participat și eu la efort.

Marele Măr salvează Roșia Montană. 🙂

Un pic despre identitate și naționalism

Monday, July 15th, 2013

În ultimele câteva săptămâni a tot apărut discuția asta despre identitatea fiecăruia dintre noi. Cum se identifică fiecare? Cum se gândește fiecare la cine este el, ca om?

Am realizat că nu e o întrebare atât de simplă și e ciudat de subtilă. Am amici emigranți care, din câte știu eu, se identifică drept americani. Ei și-au dorit să se mute în US, își doresc să rămână aici, se simt parte din crearea acestei națiuni, simt că esența ideii de a fi american este aceea de a fi emigrant.

Eu încă mă identific drept Român, sau poate, mai degrabă, un fel de cetățean global. Știu că nu mă voi simți niciodată American și nu cred că voi uita vreodată cum era viața în România.

În același timp, nu sunt atașat de nici una din popoarele astea ca și popor, ci mai degrabă de anumite comunități de prieteni și de oameni de care am fost și sunt apropiat.

E oricum un pic ciudat să te identifici, ca om, prin națiunea din care faci parte. De ce aș simții eu emoții pentru o bucată de pământ doar pentru că acolo locuiesc oameni care vorbesc aceași limbă ca și mine?

Cine crede că încă un sistem birocratic guvernamental e o chestie bună?

Sunday, June 9th, 2013

Știu că mă joc cu focul dacă postez aici de politică. 🙂

Citind superficial ce se întâmplă acum în România, eu înțeleg că se încearcă adăugarea unui alt layer de birocrație, între guvernul central și guvernul local la nivel de județ?

Dacă asta se discută, cine crede că soluția pentru probleme de guvernare este încă un rând de birocrație și de distribuire de fonduri, să ridice mâna.

Pentru că românii au așa un respect și o încredere în politicieni și sisteme de stat că vor mai mulți. 🙂 Și susțin politicieni care vor să pună și mai multă putere în mâinile politicienilor.

Random acts of kindness

Friday, May 17th, 2013

Din senin, un amic mi-a trimis un făcăleț. Și chiar mă plângeam zilele trecute, din nou, că nu am un făcăleț bun să mestec mămăliga.

Făcăleț

Totally made my week!

Mici din Epoca de Aur

Sunday, May 5th, 2013

Tocmai am fost la Smorgasburg, unde se adună toate restaurantele mici și mijlocii de hipsteri care bagă mâncare gurmet și la suprapreț doar pentru că e cool și interesant (și că ie și delicioasă).

Cel puțin în unele cercuri aici în New York este foarte la modă mâncarea gourmet făcută cu suflet, sau măcar făcută cu niște branding bun, emoțional, hip, tânăr.

Așa că mă gândeam eu ieri, cât de tare ar fi dacă cineva ar face un hole-in-the-wall din ăsta în Williamburg pe care să îl numească “Smalls From The Golden Age” și unde să se servească mici gourmet.

Adică din carne de calitate superioară, cu mujdei proaspăt, cu ingrediente de la export. Puși frumos pă grătărel, cu muștar ca la mama acasă și cu o bere rece lângă.

În fiecare sâmbătă ar merge cu taraba cu mici la Smorgasburg să îi dea cu 5 lei bucata ca la meseriași.

Ar putea să fie noua senzație la modă cu hipsterii, că până la urmă și ăștia cu BonChovie tot ce au este niște hamsie prăjite în niște mălai.

Hai Paște Fericit ălora dintre voi care sărbătoriți.

[update] și uite cum ar arăta un afiș pentru business-ul ăsta: