Archive for the ‘My life’ Category
Câteva vorbe de la bunica mea, 92 de ani
Thursday, July 12th, 2012Primăvara New York-ul miroase a tei
Tuesday, June 5th, 2012
Orașul ăsta este plin de tei, cel puțin în zona unde stau eu, în Soho și Greenwich Village.
De-aia când plouă tare miroase înnebunitor a tei înflorit și plouat, un miros care pe mine mă duce cu gândul la Eminescu și România.
Și mi se pare interesant, pentru că americanii nici măcar nu știu cum se numește pomul ăsta, pentru ei e doar un copac ca oricare altul.
Toate în viață se conectează într-un fel…
Wednesday, May 30th, 2012Recent cineva cu care lucrez m-a întrebat ce știu despre cineva din România.
Nici o problemă, am spus, și am trimis câteva emailuri ici și colo, în nici câteva ore aveam întreaga poveste despre persoana respectivă. 🙂
Asta m-a făcut să îmi dau seama de un lucru: am putut face asta doar pentru că am lucrat la harta publicității timp de câțiva ani. Așa am cunoscut oameni cu care acum sunt amic și pe care acum îi pot întreba despre alți oameni din România. 🙂
Când am făcut harta publicității nu ăsta era scopul meu.
Dar am pus tot sufletul în ea, mi-am investit timpul și pasiunea, am fost corect cu oamenii care înțelegeam ce vreau să fac și nu i-am supărat decât pe cei care aveau de ce să se supere. 🙂
Lucrez deseori la multe proiecte în paralel și îmi place să lucrez la lucruri de care sunt pasionat, indiferent dacă pe termen scurt nu există un beneficiu vizibil.
Toate aceste proiecte, toate aceste interacțiuni cu diverși oameni, duc la conexiuni aleatoare care eventual vor fi conectate într-un fel sau altul. De aceea pune-ți tot sufletul în ceea ce faci. Construiește relații bune, fii corect, poartă-te ca și cum totul depinde de proiectul pe care îl faci.
Pentru că nu știi niciodată când, undeva în viitor, toate eforturile astea separate și întâmplătoare se vor lega într-un fel.
Un oraș neliniștit
Monday, May 14th, 2012
Am realizat ce anume au în comun oamenii din New York.
Sunt neliniștiți. Restless. Mi-e greu să găsesc o traducere exactă în română, dar ăsta este cred un lucru pe care îl văd în jurul meu constant.
Oameni restless la servici, în viața privată, în ceea ce fac în timpul liber, în dragoste, în prietenii, oamenii vin în New York și trec prin New York într-o continuă agitație, într-o căutare continuă, fără să vrea cu adevărat să găsească ceva.
Locuiesc într-un oraș care nu știe să se relaxeze.
Am apărut în Inc. Magazine
Sunday, April 1st, 2012
La capitolul “nu contează ce scrii despre mine cât timp îmi scrii numele corect”, am apărut și eu cu poză cu tot în Inc. Magazine. 🙂
[update] Link la articol aici, și la bucata cu fața mea aici.
Am trăit să o aud și pe-asta
Saturday, February 18th, 2012Vorbeam cu cineva din România azi și mi-a zis la un moment dat
voi americanii sunteți exagerat de optimiști
Am trăit să o văd și pe-asta, cineva să îmi spună că sunt optimist. 🙂
Toamnă pe o plajă din California
Friday, January 27th, 2012
Poze făcute pe film, nu mai aparat digital în afară de iPhone. Și ca de fiecare dată când postez fotografii alb negru de pe film, mă duc cu gândul la blogul lui Kit, pe care vi-l recomand.
Un articol din Forbes.ro
Sunday, January 22nd, 2012Ionuț Bonoiu a scris un articol foarte simpatic în Forbes România despre tineri care au potențial să facă o diferență în România.
Îl găsiți aici, mă simt onorat că mă menționează și pe mine.
New York-ul la amiază
Wednesday, January 11th, 2012
Duminică după-masă m-am văzut cu un prieten cu care nu mai vorbisem de ceva vreme. Voia să mergem la The New Museum, sigur, de ce nu, nu m-am mai râs pe seama artei contemporane de ceva vreme.
Și de acolo de la muzeu, de la ultimul etaj, asta era priveliștea de pe balcon, într-un oraș care nu încetează să mă surprindă deși trăiesc aici deja de 6 ani.
Nu e rău pentru o după-masă trăită la întâmplare.
Înoată împotriva curentului
Friday, January 6th, 2012
Am realizat recent că eu mă simt cel mai comfortabil atunci când sunt convins de o chestie pe care majoritatea celor cu care vorbesc o cred a fi o tâmpenie.
Când am realizat asta primul meu reflex a fost de autocritică. “Bravo bă, îți place să te simți geniu neînțeles, ptiu să nu te deochi ce special ești tu” – mi-am spus singur.
Dar apoi am încercat să îmi dau seama de ce simt asta.
Când am făcut harta publicității, primul lucru pe care mi l-a spus Orlando era că nu o să îi pese nimănui de statistica mea. În timp a devenit un site de referință.
La Google Finance acum șase ani eram singurul nebun care tot insista că trebuie să adăugăm chestii sociale, de colaborare. Cinci ani mai târziu Google investește major în social stuff.
Un product manager de la GMail mi-a spus că el credea că Multiple Inboxes este o tâmpenie când a auzit ce vreau să fac. Trei ani mai târziu GMail lucrează la Priority Inbox și încearcă să rezolve information overload.
În Google Maps lansam intern hackuri cu chestii sociale cu un an înainte să vorbească oricine despre social.
Doar ideile la care nimeni nu se așteaptă și pe care toți le cred idioate acum vor avea cu adevărat impact asupra viitorului.
Dacă toată lumea e de acord cu o idee, înseamnă că e deja mainstream, implementată și lucrată. Impactul s-a produs și următoarea schimbare va veni de la cineva care lucrează la o idee de care toată lumea acum râde.
Așa că aș vrea să fac o prezicere: în 2012, harta politicii va avea un impact măsurabil în alegerile din toamnă. Cum care hartă a politicii? Știți voi, proiectul ăla despre care majoritatea celor cu care am vorbit în ultimii câțiva ani mi-au spus că n-are nici o șansă să conteze. 🙂