Am văzut filmul asta la New York Film Festival și vi-l recomand cu căldură. Este un film interesant, cu multe secvențe de arhivă, cu o poveste spusă din punctul de vedere al lui Ceaușescu și cu niște momente în care, în mod cert, viața bate filmul. 🙂
Archive for the ‘Filme’ Category
Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu
Sunday, October 10th, 2010Rețetă de ciorbă de fasole verde
Friday, June 18th, 2010Bunica mea, încercând să îmi explice cum se face ciorbă de teci. 🙂
“Polițist, adj.”, la Nouvelle Vague Masochiste
Tuesday, September 29th, 2009
Am fost în seara asta la Alice Tully Hall, o sală a filarmonicii din New York (chiar lângă Operă) să văd Polițist, Adjectiv în cadrul New York Film Festival.
O sală superbă, cu acustică bună și proiecție probabil mai bună decât în multe cinema-uri.
Din păcate nu mi-a plăcut filmul. Am înțeles ce vrea regizorul, s-a cam bâlbâit pe scenă dar a spus destul de clar că stilul este intenționat, parte din acest nou val de filme cu cadre lungi, lente, care insistă asupra banalităților apăsătoare ca o revoltă împotriva cinema-ului actual ultra comercializat și manipulator.
Dar deși cred că înțeleg această revoltă, nu îmi place și nu reușesc să mă identific. Gândurile mele sunt o lume vie și colorată. Ascult muzică. Când mă întâlnesc cu cineva discut despre ce mai este interesant în lume sau despicăm fire în patru. De ce am nevoie de un film care să glorifice orele de nulitate ale unor personaje care nu se remarcă decât printr-o mediocritate absolută?
Poate și Noul Val francez al anilor ’60 avea reacții asemănătoare din partea publicului, poate peste cincizeci de ani ne vom uita în urmă și vom admira portretizarea mediocrului de la începutul secolului, începând cu Caché, Le voyage du ballon rouge, Polițist, adj și altele din cinemaul european actual. Eu unul sper să treacă.
Vreau vreau vreau
Wednesday, September 23rd, 2009Trailerul îmi aduce aminte de Kusturica, I want I want I want!
Despre Afghanistan
Thursday, June 25th, 2009Am văzut Afghan Star azi un film pe vi-l recomand cu căldură, mai ales dacă vă interesează câtuși de puțin ce se întâmplă în lumea arabă partea aia a globului. 🙂
A fost și regizoarea la screening și a vorbit despre cum a încercat să spună o poveste foarte umană.
O poveste despre cum tineretul afghan încearcă să își găsească o identitate, despre cum încearcă să uite că trăiesc într-o țară măcinată și formată de războaie în ultimele câteva zeci de ani, despre o renaștere culturală a unui popor atât de uitat de lume.
Și chiar dacă mie mi se pare că americanilor filmul ăsta o să le placă pentru că au ocazia să se indigneze la cum sunt tratate femeile, la libertatea cuvântului, opresiune, bla bla, eu vi-l recomand pentru partea umană din el.
Dacă îl vedeți, încercați să vă gândiți ce înseamnă de fapt un sâmbure de normalitate într-un context arhi-cunoscut și pe care filmul reușește să evite să îl arate cu degetul, dar îl ține subtil în fundal.
p.s. Din aceeași categorie de filme foarte bune din Orientul Mijlociu, probabil că ați văzut deja Persepolis, Waltz with Bashir și The Band’s Visit.
Some things money can’t buy
Tuesday, June 16th, 2009Aseară mi-a căzut portofelul din buzunar la film.
- Bani pierduți în portofel: $65.
- Să pot răspunde la întrebarea “what kind of wallet was it” cu “it’s the one that says Bad Mother Fucker“: priceless.
Cireașa de pe tort: să pot face asta într-un cinema. 🙂
Vestea bună este că portofelul mi l-am recuperat (împreună cu ID și card-uri de prin el). Banii nu… dar a meritat. 🙂
The Brothers Bloom
Monday, June 1st, 2009Dacă vă duceți să vedeți The Brothers Bloom, un film destul de silly și entertaining cu Adrian Brody și Rachel Weisz, ușurel și de vară, să nu uitați să remarcați că rezidența “din New Jersey” care se vede și în trailer este castelul Peleș și clădirea părăsită de pe malul mării din scena finală este cazinoul din Constanța. 🙂
Nu îmi dau seama prea bine de ce în timpul filmului Castelul Peleș nu mi s-a părut familiar, dar am recunoscut cazinoul din Constanța (de aia am poza de mai sus) și abia azi m-am gândit să văd dacă nu cumva și castelul ăla seamănă a ceva. 🙂
Zborul de azi
Wednesday, March 11th, 2009Azi mi-am legat camera de gât și am lăsat-o să meargă. Și pentru că știu că sunteți extrem de interesați de cum se vede de fapt din zbor sau cum arată parapanta mea, iaca un mic video. 🙂
Îmi place mult cum se vede decolarea, iar la sfârșit ca bonus se vede și o pasăre care venise să zboare cum mine, cum se întâmplă uneori aici.
E un sentiment foarte mișto să zbori cu vulturii locali în aceeași termică. Enjoy.
De prin New York
Wednesday, December 24th, 2008Două clipuri pline de căldură și foarte umane, cu oameni frumoși, finuțe și făcute într-un fel cu suflet, mi-au plăcut foarte foarte mult, atât de mult că parcă nu m-am săturat de ele deși le-am văzut deja de vreo trei ori la rând.
Fifty People, One Question: New York from Crush & Lovely on Vimeo.
Fifty People, One Question: Brooklyn from Crush & Lovely on Vimeo.
Harold and Kumar escape from Guantanamo Bay
Friday, May 2nd, 2008Azi am vazut Harold and Kumar escape from Guantanamo Bay cu niste prieteni. Stiam ca este genul de comedie proasta si fara pretentii, dar nu despre asta vreau sa scriu.
Este cred pentru prima oara cand un film ma deranjeaza prin mesajul pe care il transmite.
Am simtit ca filmul trivializeaza situatia de la Guantanamo Bay. Mi se pare ca exista pericolul sa o faca intr-un fel acceptabila si mai usor de trecut cu vederea in ochii celor care n-au auzit despre Guantanamo, sau au auzit doar in trecere despre ‘simulated drownings‘.
Pe de alta parte, poate filmul face bine pentru ca se aude mai mult despre Guantanamo, poate in felul asta mai multi oameni vor deveni interesati despre ce s-a intamplat cu adevarat.
Sunt foarte indecis intre cele doua si sunt frustrat ca nu cunosc sociologie sau marketing suficient de bine incat sa inteleg care va fi efectul filmului asupra publicului. Sa imi para bine, sau sa ma enervez? 🙂