Vivi's developer blog

De mult timp asteptam o aplicatie buna de mobile blogging. It’s finally here! 🙂

Dap, acest post este scris de pe iPhone din Central Park. I like!

Dupa mai multe zile in care am tot sperat ca nu va mai fi coada am cedat si am rabdat trei ore la coada pentru iPhone.

Mi-am gasit deja aplicatia ideala: Yelp.com care foloseste GPS-ul ca sa caute restaurante aproape de locul in care sunt eu acum.

De faptul ca e pur si simplu o placere sa il folosesti nici nu mai vorbesc. 🙂

In toata nebunia asta in jurul iPhone-ului, nu stiu cata lume a urmarit prezentarea lui Steve Jobs pana la capat cand a anuntat colaborarea pe care Apple o incepe cu Starbucks. In urmatorii doi ani, in toate locatiile Starbucks din US, daca ai un iTunes/iPhone/iPod Touch, vei putea sa vezi cine canta in momentul respectiv si sa cumperi melodia chiar atunci, pe loc.

M-a impresionat mult stirea asta pentru ca este un alt prim pas catre o lume care imi place foarte mult, unde imi pot imagina tehnologia asta pretudindeni, in cafenele dar si in autobuz sau acasa la prieteni. Radiouri sau chiar TV-ul conectate la routerul wireless de acasa, cinemauri unde pot sa vad soundtrack-ul chiar atunci pe iPod sau chiar sali de concerte.

Si chiar daca in acest moment nu as cumpara pentru ca nu imi place sa depind de iPod si iTunes, ma entuziasmez singur gandindu-ma cat de comoda si de conectata este lumea asta catre care ne indreptam, cat de multe lucruri fantastice ne asteapta si cat de multe lucruri se intampla chiar acum, in timpul vietii noastre.

M-am lamurit azi care este nivelul telefoanelor mobile si a tehnologiei in Japonia. Un telefon mobil normal de pe aici stie cam asa:

• internet browsing cu cu viteze de pana la 11Mb/s. Asta inseamna ca poti sa faci audio si tv streaming sau video calls fara prea multe probleme. Video calls sunt cam scumpe asa ca nu sunt foarte la moda.
• sa tina bani pe un RFID intern cu care poti sa intri la metrou sau sa cumperi chestii in magazin doar trecand telefonul pe langa un cititor de RFID. Da, e destul de comun pentru oameni sa faca asta, folosesti telefonul in loc de portofel.
• cititor de coduri de bare. Faci poza la un cod de bare (care apare in majoritatea reclamelor de exemplu) si te duce la o adresa web unde afli mai multe despre respectivul produs or whatever.
• GPS, maps, informatii despre trenuri si zboruri, cam orice informatii vrei atunci cand esti in miscare. Sa verifici vremea e deja trivial. 🙂
• online shopping. Pentru multi aici se pare ca telefonul este principalul mod de a accesa netul asa ca atunci cand ‘cumperi online’ inseamna ca de multe ori faci asta de pe telefon decat de pe calculator.
• receptor broadcast TV. Nu prin reteaua mobila ci pur si simplu din aer, cu o mica antena, te uiti la canalele publice de tv. Imi aduce aminte de vechile TV Sport din anii ’90 de la noi… numai ca e mult mai mic. 🙂
• Pentru ca telefoanele sunt atat de raspandite in Japonia, este normal sa gasesti incarcatoare mobile in magazine, cu baterii, pe care le conectezi la telefon ca sa ti-l incarci cand esti in drum.

In timp ce majoritatea sunt imaginabile, partea cu receptorul TV pe mine m-a dat pe spate si habar nu a aveam ca se poate.

Am simtit din nou pe pielea mea o diferenta de care doar auzisem si pe care puteam sa o inteleg rational, dar pe care am priceput-o cu adevarat de-abia atunci cand ma uitam ca prostul la un canal de TV, si nu pentru ca nu intelegeam ce spuneau ci pentru ca eram uimit de unde a ajuns tehnologia moderna. 🙂

Ieri am vazut fostul laptop de 100$, cunoscut acum ca laptopul de 175 usd 🙂 Ce sa zic, simpatic, o jucarie. Surprinzator de mic, cu o tastatura cel putin dubioasa. N-am apucat sa il vad mergand ca nu era nici o priza prin preajma (halal laptop, eh? 🙂 ).

Chiar si asa, foarte tare.

Tot la capitolul ce am mai vazut eu in ultima vreme, un talk interesant la Google al lui Linus Torvalds despre git, un version control system pe care l-a scris enervat de CVS si Subversion despre care spunea ca sunt cele mai mari erori posibile. 🙂 Credeti ca eu sunt arogant? Linus a inceput prezentarea prin a spune ca oricine nu e de acord cu el din sala, este urat si prost. 🙂

[update] Talk-ul lui Linus Torvalds pe youtube. [/update]

Si chiar daca o spunea pe jumatate in gluma, mi-a adus aminte de Richard Stallman asa intr-un fel si a lui Biserica Emacs.

Well, poate mai degraba descoperind tehnologia. Atunci cand credeam ca nu mai am nimic nou de descoperit, pe sfarsit de an am gasit doua lucruri care m-au dat pe spate.

1. Cuptorul cu temperatura reglabila digital.
Habar nu aveam ca exista. Tudor imi spune ca timp de un an am avut unul in apartamentul unde am stat inainte. Nu stiam, nu l-am folosit niciodata. 🙂 Dar sa poti regla temperatura la cuptor digital… nu stiu, m-a impresionat inventia. Eu unul stiam de cuptoare la care dai de buton intre High si Low si apoi bagi capul in cuptor sa vezi daca s-a facut cozonacul sau nu. M-am minunat singur cum de am ajuns intr-o profesie atat de… cutting edge, si habar nu aveam de cuptoarele cu temperatura reglabila. 🙂

2. Self checkout la Home Depot.
Probabil inventat pentru toti cei care vor sa se joace de-a vanzatorul, te lasa acum sa iti treci singur marfa prin fata cititorului de bare, click click sa faci totalul, selectezi metoda de plata, dai cu credit cardul si gata. Impresionant de simplu. Macar in cazul asta nu mai sunt in urma ca la treaba cu cuptorul (care aud ca e around de prin anii ’50 🙂 ) si a fost introdusa la Home Depot abia prin 2002. Phew!

Probabil ca zicala aia cu “inveti ceva nou in fiecare zi” n-o fi degeaba. 🙂

Nu am stat sa urmaresc azi keynote-ul lui Steve Jobs si m-am uitat peste iPhone in timpul zilei dar mi-am zis deh, just another phone, cute, whatever.

M-am uitat in seara asta mai in detaliu pe filmuletzele de pe site-ul Apple si nu pot decat sa imi spun “Apple, iti multumesc ca existi”. iPod a fost si inca mai este cel mai usor de folosit, pretty, beautiful mp3 player out there. Este pe piata de cinci ani si nimeni nu a reusit inca sa produca un device atat de sexy. Chiar daca unul din iPod-urile mele a cedat dupa un an de folosinta, nici nu m-as gandi sa imi cumpar un alt mp3 player, iPod-ul e mult prea sleek.

iPhone ma face sa cred ca va fi cam acelasi lucru pe piata telefoanelor mobile. Pretty, sexy, cu o interfata pe care deja o iubesc pe dragul meu Apple PowerBook. Habar nu am cum au reusit sa il faca sa fie atat de natural si sa imi inspire ideea ca da, in sfarsit, they get it. The user does come first si deja celelalte telefoane de pe piata mi se par urate, mari, anti-usability.

Poate ca prima versiunea va avea defecte, poate nu va fi perfecta, poate va avea low battery life or whatever. Apple este o companie in care eu unul am incredere ca vor schimba, vor incerca, vor experimenta si in cativa ani il vor rafina intr-atat incat asta de acum ni se va parea cam mare si vechi 🙂

Asa cum spunea, imi place unde se indreapta lumea noastra uneori.